Archive for the ‘Varia-articole’ Category

Soarele si pielea

joi, iulie 11th, 2013

Expunerea la razele solare era considerata sanatoasa inainte de a cunoaste pericolele
determinate de razele ultraviolete.
Lumina solara poate fi folosita pentru a trata unele boli de piele, dar cu totii trebuie
sa evitam expunerea indelungata la soare. Prea mult soare poate conduce la arsuri, riduri,
pistrui, modificari ale structurii pielii, dilatarea vaselor sangvine si cancere de piele.
deasemenea mai poate conduce si la eruptii pe piele.

Razele solare.

Soarele produce atat raze vizibile cat si raze invizibile. Razele invizibile, cunoscute sub
numele de ultraviolete – A (UVA) si ultraviolete – B (UVB), determina cele mai multe
probleme. Ambele duc la bronzarea pielii, arsuri solare si diverse leziuni. Nu exista lumina UV
care sa “protejeze”.
Razele UV daunatoare sunt mai puternice in timpul verii, la altitudini mai mari si mai
apropiate de Ecuator. De exemplu Florida primeste mai mult de 150 % UV decat oceanul.
Efectele vatamatoare ale soarelui sunt deasemenea sporite de vant si reflexiile din apa, nisip
si zapada.
Chiar si in zilele noroase, radiatiile UV ating Pamantul si pot conduce la distructii ale
pielii. Indicele UV este un indicator al intensitatii ultrtavioletelor intr-o locatie data. El poate fi
gasit in majoritatea publicatiilor cotidiene cat si pe unele posturi de televiziune la rubrica meteo.

Protectie fata de soare.

Folosind protectia solara prevenim distructia pielii si reducem riscul aparitiei cancerului.
Protectia solara incepe intotdeauna prin evitarea orelor de varf solare si a vestimentatiei sumare.
Majoritatea hainelor absorb sau reflecta razele UV, dar tesaturile albe, asemanatoare tricotajelor
moi din bumbac si hainelor mulate care se lipesc de piele, nu ofera mare protectie. Cu cat este
mai stransa tesatura, cu atat protectia solara va fi mai mare. Se recomanda evitarea “statului la plaja”, purtarea unei palarii cu boruri largi, ochelari de soare si protectie vestimentara.
Daca trebuie sa va expuneti folositi o crema ecran –solar, cu factor de protectie solar
(FPS)de cel putin 15, chiar si in zilele noroase.
Ecranele solare actioneaza prin absorbtia, reflectia sau risipirea razelor solare de pe
suprafata pielii. Sunt disponibile in mai multe forme ce includ unguente, crème, geluri, lotiuni,
spray-uri sau bucati de ceera. Toate sunt etichetate cu cifre de catre FPS.
Cu cat FPS este mai inalt cu atat apararea impotriva arsurilor este mai mare, arsuri
provocate in majoritatea cazurilor de catre razele UVB. Unele ecrane solare, denumite
“cu spectru larg” impiedica ambele raze UVA si UVB. Acestea realizeaza o mai buna protectie
a pielii impotriva altor efecte solare. Cu toate acestea ecranele solare nu sunt perfecte.

Ecranele solare ar trebui aplicate cu aproximativ 20 minute inainte de a iesi din casa.
Chiar si ecranele solare rezistente la apa trebuie sa fie aplicate in mod repetat, aproxi-
mativ la fiecare doua ore dupa inot sau activitati istovitoare.
Umbrelele de plaja si alte modalitati de a face umbra reprezinta o idee buna, dar nu
ofera o protectie totala, deoarece razele UV pot fi reflectate de nisip, apa si marginea
verandelor. Nu uitati, razele UV sunt invizibile.

Efectele soarelui .

Arsurile solare – sansele dumneavoastra de a dezvolta o arsura solara sunt cele
mai mari intre orele 10 AM – 4 PM, cand razele solare sunt cele mai puternice. Este mai
usor sa va ardeti intr-o zi caniculara, deoarece caldura mareste efectele razelor UV, dar
puteti la fel de bine sa va ardeti in zilele noroase.
Protectia solara este deasemenea importanta in timpul iernii. Zapada reflecta pana la
80 % din razele soarelui, cauzand arsuri si leziuni pe pielea descoperita. Sporturile de iarna,
in zonele montane sporesc riscul arsurilor solare deoarece la altitudini mari este mai putina
atmosfera care blocheaza razele soarelui.
Daca pielea este expusa luminii solare timp indelungat, roseata se poate dezvolta si
amplifica pe o durata mai mare de 24 ore. O arsura severa determina sensibilitate la nivelul
pielii, durere, tumefiere si veziculatie. Simptome suplimentare ca febra, raceala, disconfot
gastric si confuzie indica o arsura severa necesitand consult medical imediat. Daca ati
dezvoltat o arsura grava sau incepeti sa faceti febra, medicul dumneavoastra dermatolog
va poate indica medicamente pentru reducerea tumefactiei, durerii si in scopul prevenirii
unor infectii.
Din pacate, nu exista un remediu rapid pentru arsuri minore.
Racorirea, compresele umede, baile si lotiunile calmante reprezinta o usurare, alinare.
Bronzatul – bronzarea este adesea inteleasa gresit ca semn al sanatatii. Dermatologii
stiu mai bine acest lucru. Pielea bronzata este de fapt rezultatul unei avarii la nivel tegumentar.
Bronzul apare cand razele UV patrund in piele si protejeaza el insusi, prin producerea sporita a pigmentului sau melaninei.
Bronzatul artificial este la fel de rau pentru pielea dumneavoastra ca si lumina solara.
Majoritatea saloanelor de bronzare utilizeaza lampi cu UVA. Studiile au aratat ca razele UVA
patrund adanc in piele si contribuie la aparitia prematura a ridurilor si cancerului cutanat.
Imbatrinirea – oamenii care lucreaza in mediul extern sau sub directa actiune a razelor
solare, fara protectie, dezvolta o piele rigida, tabacita care ii face sa arate mai in varsta decat
sunt in realitate. Soarele poate sa determine zone intinse de piele arsa, parlita, denumite
“pete de imbatranire” datorate unei expuneri, in decursul anilor, la soare. In special protectia
copiilor este foarte importanta din moment ce, in mare parte a timpului vietii noastre, expune-
rea are loc inainte de 20 ani.
Ridurile – sunt in relatie directa cu expunerea la soare. Pot fi accentuate de fumat.
Dermatologul si chirurgul dermatolog pot trata toate acestea printr-o varietate de metode
chirurgicale, ce incud descoamare chimica, laser chirurgie, dermabraziune si intinderi tisulare
usoare.
Cancerul de piele – mai mult de 90 % din totalul cancerelor cutanate apar pe fondul
expunerii la soare a pielii. Fata, gatul, urechile, antebratele si mainile sunt cele mai obisnuite
locuri de aparitie.

Cele trei tipuri mai raspandite de cancer de piele sunt carcinomul cu celule bazale, carcinomul cu celule scuamoase si melanomul.
Carcinomul bazocelular se dezvolta de regula pe fata, urechi, nas si in jurul gurii
persoanelor foarte slabe. Poate debuta ca o pata rosie sau ca o bosa stralucitoare trandafirie,
rosie sau alba. Poate fi acoperit de o crusta sau se poate prezenta ca o rana deschisa fara
tendinte la vindecare sau se inchide doar temporar. Acest tip de cancer poate fi vindecat cu
usurinta, daca este tratat din timp.
Carcinomul spinocelular debuteaza de regule ca o pata crustoasa sau ca o
denivelare, neg sau tumora. Are o rata de vindecare inalta daca este devreme diagnosticat
si tratat. In cazuri rare, daca nu este tratat, poate duce la deces.
Melanomul reprezinta forma cea mai periculoasa a cancerului cutanat. Se prezinta ca
o pata maronie inchisa sau mai degraba ca o alunita neagra cu marginile neregulate. Uneori
este multicolor, cu tenta rosie, albastra sau alba. Acest tip de cancer poate apare oriunde pe
suprafata corpului, putand fi tratat in cazul in care se descopera la timp. Daca este ignorat se
raspandeste in intregul corp si poate fi fatal.

Reactii alergice.

Unii oameni dezvolta reactii alergice la soare. Ele pot apare dupa un timp scurt de
expunere. Tumefactia, eruptia, veziculele sau petele rosii sunt cele mai comune simptome
ale alergiei la soare. Cateodata aceste reactii sunt cauzate de cosmetice, parfumuri, plante,
topice medicamentoase sau preparate solare. Anumite medicamente, incluzand pilule anti-
conceptionale, antibiotice si medicatia supresoare, pot cauza inrosirea pielii odata cu
expunerea la soare.

Bolile.

Unele boli pot fi agravate de expunerea la soare, incluzand varicele si un numar mic
de afectiuni comune cum ar fi lupusul eritematos. Razele UV pot determina cataracte, ince-
tosarea treptata a lentilei ochiului.

Sfaturi pentru protectia solara.

Utilizati un ecran solar cu spectru larg, cu FPS de cel putin 15,chiar si in zilele noroase,
pentru toate tipurile de piele, incluzand aici si buzele.
Daca va expuneti la apa, fie prin inot fie prin transpiratie, trebuie folosit un ecran solar
rezistent la apa.
Folositi in mod frecvent ecranul solar.
Purtati o palarie cu boruri largi si ochelari de soare.
Stati la umbra de cate ori este posibil.
Purtati haine din tesaturi dese.
Planificati activitati, in afara casei, devreme sau tarziu in decursul zilei pentru a evita
orele de varf solare intre 10 AM si 4 PM.(tineti cont de ora decalata!!!!)

Postat in Varia-articole | Comentariile sunt închise pentru Soarele si pielea


Protocol biorevitalizare aminoacizi

marți, iulie 9th, 2013

PROTOCOL ADMINISTRARE JALUPRO

 

MONOTERAPIE

INDICATIE

PROTOCOL

ZONE DE TRATAMENT

RIDURI FINE/MEDII

1 sedinta/saptamana x 4 saptamani

Fata, gat, decolteu, maini

LAXITATE CUTANATA MODERATA

1 sedinta/saptamana x 4 saptamani

Fata, gat, decolteu, maini, brate, coapse, abdomen

CICATRICI POSTACNEICE

1 sedinta/saptamana x 4 saptamani

Fata, gat, decolteu

VERGETURI

1 sedinta/saptamana x 4 saptamani

Brate, abdomen, coapse

REGENERARE PAR

1 sedinta/saptamana x 3 luni

Scalp

TERAPIE COMBINATA*

INDICATIE

PROTOCOL

JALUPRO + JALUPRO HMW

Initial: 1 sedinta Jalupro HMW
Dupa 10 zile: 1 sedinta Jalupro/saptamana x 3 saptamani

PROTOCOL ADMINISTRARE JALUPRO HMW

 

MONOTERAPIE

INDICATIE

PROTOCOL

ZONE DE TRATAMENT

TRATAMENT RIDURI

3 sedinte la interval de 15 zile

Fata, gat, decolteu, maini

TRATAMENT CEARCANE

3 sedinte la interval de 15 zile

TRATAMENT LAXITATE

3 sedinte la interval de 15 zile

Fata, gat, decolteu

REHIDRATARE CUTANATA

3 sedinte la interval de 15 zile

Fata, gat, decolteu, maini

REJUVENARE GAT

3 sedinte la interval de 15 zile

REJUVENARE DECOLTEU

3 sedinte la interval de 15 zile

REJUVENARE MAINI

3 sedinte la interval de 15 zile

TERAPIE COMBINATA

INDICATIE

PROTOCOL

JALUPRO + JALUPRO HMW

Initial: 1 sedinta Jalupro HMW
Dupa 10 zile: 1 sedinta Jalupro/saptamana x 3 saptamani

Postat in Varia-articole | Comentariile sunt închise pentru Protocol biorevitalizare aminoacizi


Biorevitalizare cu aminoacizi

marți, iulie 9th, 2013

A.R.T.

A.R.T.® reprezinta un acronim pentru Amino acids Revitalization Therapy – Terapia de Biorevitalizare cu L-Aminoacizi – pentru stimularea celulara si refacerea naturala a colagenului si elastinei pielii.

Studiile clinice si cercetarile stiintifice au evidentiat rolul esential al unor formule specifice de aminoacizi pentru compensarea deficitului de colagen si elastina la nivelul pielii si pentru tratamentul efectelor imbatranirii cutanate (riduri, laxitate cutanata, deshidratare), refacerea densitatii si elsticitatii cutanate, tratamentul cicatricilor atrofice (post-acneice, varicela) si a vergeturilor.

Pe baza de L-aminoacizi (specifici colagenului pielii) si acid hialuronic, terapia A.R.T. reprezinta in prezent singurul tratament de biorevitalizare cutanata studiat clinic pentru rrejuvenarea efectiva a pielii prin refacerea pe cale naturala a colagenului propriu si contracararea efectelor imbatranirii si fotoimbatranirii cutanate.

Pe masura ce pielea noastra imbatraneste, activitatea si numarul celulelor care formeaza colagenul (fibroblastii) scade treptat, avand drept consecinta “slabirea” tesutului cutanat, care isi pierde proprietatile elastice si capacitatea de a se adapta la miscarile faciale si la forta de gravitatie. Astfel incep sa se formeze ridurile si cutele, pielea incepe sa “atarne” si capata un aspect tern, devitalizat.

Acest fenomen poate avea loc si mai devreme de varsta de 25 de ani, prin expunerea repetata la razele UV (fotoimbatranire), dieta neadecvata, actiunea repetata a radicalilor liberi si anumite tratamente medicamentoase (corticoizi, retinoizi, etc.)

Pentru a compensa activitatea scazuta a fibroblastilor,pielea noastra are nevoie de un suport nutritiv: aminoacizii, sub forma de precursori si in cantitate corecta pentru activarea sintezei de neocolagen.

Studiile clinice au demonstrat ca terapia ART reactiveaza sinteza de colagen si a induce o biorevitalizare a pielii, stimuland activitatea celulara si furnizand cantitatea corecta de aminoacizi pentru restomparea ridurilor, cicatricilor atrofice si a altor imperfectiuni ale pielii.

Utilizata de mii de pacienti in lume, terapia ART reprezinta un adevarat tratament, cu rezultate naturale si vizibile care se mentin in timp, foarte bine tolerata de toti pacientii si recomandata mai ales inainte sau dupa expunerea prelungita la soare.

Se adreseaa persoanelor care simt nevoia de a-si imbunatatii aspectul, fara a apela la interventii chirugicale sau tratamente care pot determina modificari ale caracteristicilor fizionomice, morfologice si fiziologice ale pielii.

Terapia A.R.T.® este un tratament complet, menit sa induca o biorevitalizare celulara la toate nivelurile pielii.

 

 

 

Tratamentul complet consta in administrarea treptata a unor produse pe baza de l-aminoacizi, cu actiune combinata sinegica:
     1. JALUPRO/JALUPRO HIGH MOLECULAR WEIGHT:
injectabile intradermice cu actiune localizata la nivel profund
     2. PROGLYME SOLUTIE BUVABILA:
aport de aminoacizi esentiali pe cale orala pentru o actiune la nivel sistemic
     3. PROGLYME LINIA DERMOCOSMETICA:
aplicare topica pentru combaterea efectelor nocive ale factorilor externi si regenerarea celulara.

Studiile clinice au demonstrat ca o cantitate mai mare de aminoacizi la nivelul pielii determina o crestere a numarului si vitalitatii celulelor care produc colagenul, implicit rezultate mai bune care se mentin mai mult.

Protocolul complet de tratament recomanda administrarea intradermica a produselor Jalupro/Jalupro HMW, sustinuta de administrarea pe cale orala si topica a produselor

Proglyme.

 

JALUPRO

 

 JALUPRO este un dispozitiv medical, injectabil intradermic, steril, absorbabil, care contine:

  • L-aminoacizi: Glicina, L-Prolina, L-Lizina, L-Leucina: precursori ai colagenului de tip I si in cantitate corecta, pentru activarea sintezei de neocolagen.
  • Acid hialuronic: hidratant biologic al pielii, care atrage și reține circa 70% din greutatea sa in apa, ofera hidratare si turgescenta pielii si stimuleaza fibroblastii pentru sintetizarea de noi structuri de colagen.

 

INDICATII

 

Anti imbatranire / foto imbatranire a pielii

Tenul imbatranit necesita un tratament mai puternic si mai localizat, la nivel mai profund al pielii, unde are loc procesul de degradare a colagenului si a celorlate componente ale tesutului conjunctiv.

De aceea este necesara injectarea pe cale intradermica a L-aminoacizilor si acidului hialuronic, doua substante biologice menite sa stimuleze productia endogena de colagen si sa repare tesutul conjunctiv imbatranit. Biorevitalizarea cu aminoacizi si acid hialuronic are rolul de a rectiva metabolismul celular si produce elementele necesare pentru refacerea integritatii si structurii tesutului conjunctiv dermic.

In acest mod se compenseaza deficitul de colagen si acid hialuronic, creste hidratarea cutanata, are o actiune antioxidanta si de stimulare a fibroblastilor. Este demonstrat clinic ca inca de la prima injectare pielea devine mai elastica, mai hidratata, iar ridurile superficiale sunt atenuate vizibil.

Studiile clinice efectuate pe produs au demonstrat ca in urma celor 4 sedinte cu Jalupro pielea isi recapa proprietatile unui tegument mai tanar, creste luminozitatea, fermitatea si elasticitatea cutanata, iar ridurile fine si medii dispar aproape complet. Toate aceste efecte se produc treptat, rezultatul final fiind vizibil la 3 luni dupa terminarea intregului ciclu de tratament si se mentin 8-12 luni.

Rezultatul este natural, nu se va produce nici o schimbare in morfologia fetei, ci pielea va deveni mai tanara prin recuperarea functiilor sale vitale.

Tratamentul cu Jalupro se recomanda inca de la primele semne ale imbatranirii cutanate, cand degradarea tesutului conjuctiv este intr-un stadiu incipient, in acest caz fiind necesare mai putine sedinte la un interval mai mare, iar in cazul unui grad de imbatranire mediu si sever, tratamentul este esential atat pentru reactivarea metabolismului celular si incetinirea procesului de imbatranire, cat si ca terapie adjuvanta pentru cresterea eficientei altor tratamente.

Totodata terapia cu Jalupro este recomandata mai ales inainte sau dupa expunerea prelungita la soare, pentru refacerea hidratarii cutanate si a continutului optim de colagen, afectat de actiunea nociva a razelor UV.

 

Tratament vergeturi

Pielea contine 80% fibre de colagen si 4% elastina, cu rol de a mentine elasticitatea si rezistenta pielii la intindere si tensiune.

Pentru ca organismul nostru sa mentina constanta productia de colagen si elastina, are nevoie de un suport nutritiv: L-aminoacizii. Deseori din cauza intinderii constante ale pielii si datorita deficitului de colagen si elastina din corp, tesutul conjunctiv din stratul mijlociu al pielii se rupe, rezultand vergeturile.

Vergeturile sunt de fapt cicatrici fine cauzate de ruperea fibrelor de colagen din stratul mai profund al pielii, o problema de ordin cosmetic, devenind o afectiune medicala doar atunci cand intereseaza suprafete extinse si se pot ulcera sau fisura.

Pentru estomparea acestora este necesar un tratament de hidratare, atat la nivel superficial (cu ajutorul cremelor cosmetice), cat si la nivel mai profund (cu ajutorul injectabilelor), stimulandu-se in acelasi timp productia de nou colagen pentru imbunatatirea texturii pielii.

In functie de profunzimea vergeturilor, poate fi de ajuns pentru estompare un tratament topic (cu creme cosmetice), tratamentul injectabil cu Jalupro sau asocierea acestuia cu tratamente mai invazive, pentru un rezultat mai bun.

Tratamentul cu Jalupro a demonstrat o estompare vizibila a vergeturilor albe sau rosii nu foarte profunde si o scadere a diametrului si aplatizare a vergeturilor mai profunde.

Pentru un tratament corect al vergeturilor se recomanda o anamneza detaliata din partea medicului estetician, pentru alegerea unui protocol terapeutic in functie de tabloul clinic.

 

Estompare cicatrici postacneice (atrofice)

Cicatrizarea fiziologica a pielii are loc prin activarea fibroblastilor si productia de colagen, pentru repararea tesutului deteriorat si refacerea barierei de protectie a pielii. Pentru productia de colagen, fibroblastii au nevoie de un suport nutritiv: L-aminoacizii, esentiali in procesul de cicatrizare.

In caz de deficit al acestor substante, colagenul produs este in cantitate insuficienta pentru refacerea integritatii pielii, rezultand cicatricile atrofice (cu lipsa de tesut).

Acnee determina niste leziuni specifice, care netratate corespunzator se pot cicatriza inestetic, de aceea este necesar sa apelati la medicul dvs. pentru cel mai bun tratament al acestei afectiuni dermatologice. Este foarte important ca tratamentul acneei sa se faca inca de la primele simptome, pentru a evita complicatiile ulterioare, iar ingrijirea tenului sa se faca in mod corespunzator, in functie de tipul pielii si de varsta.

Daca totusi in urma acneei va confruntati cu problema cicatricilor, si in acest caz este necesar ca initierea tratamentului sa se faca intr-o faza in care cicatricile sunt imature (mai moi si elstice), avannd posibilitatea ca, prin stimulare a colagenului, estomparea acestora sa fie in proportie de 100%. In acest caz monoterapia cu Jalupro este extrem de eficienta, rezultatele fiind permanente.

In cazul cicatricilor postacneice mai vechi (mai fibroase), superficiale sau putin adanci, se recomanda asocierea Jalupro cu un tratament care potentiaza actiunea produsului. Combinatia Jalupro cu peeling chimic, laser farctional sau micro/dermabraziune este mai eficienta decat utilizarea unui tratament, iar rezultatele sunt mai rapide si mai bune.

In orice caz pentru tratamentul cicatricilor postacneice si pentru estompare permanenta a acestora este nevoie de timp si rabdare, fiind necesare mai multe sedinte, dupa care se vede imediat o imbunatatire, dar rezultatul final se vede dupa cateva luni.

 

Tratament-suport pentru proceduri estetice

Este cunoscut faptul ca tratamentele medicale estetice, chirurgicale, fizice sau chimice pot produce deteriorarea suprafetei cutanate, cu scopul de a stimula un raspuns celular de reintinerire a pielii si a tesutului subcutanat. Pentru un rezultat mai bun se recomanda de obicei efectuarea mai multor sedinte la anumte intervale.

In functie de profunzimea la care actioneaza aceste tratamente, mai ales cele de tip ablativ, regenerarea pielii are loc intr-o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, iar in acest interval de obicei se recomanda pacientilor repaos domiciliar, igiena corespunzatoare si evitarea expunerii la soare. Pe langa acest disconfort al pacientilor, se mai adauga si eventuale complicatii care pot aparea pana la refacerea completa a barierei functionale ale pielii.

De aceea se recomanda asocierea JALUPRO cu tratament de tip peeling chimic, radiofrecventa, laser, IPL,  pentru a oferi “nutrientii” necesari pentru o productie mai mare de colagen, scurtarea perioadei de recuperare a pacientilor, un numar de sedinte mai mic si un rezultat final mai bun.

Asocierea JALUPRO- tratamente de stimulare este recomandata la pacientii cu riduri profunde, laxitate cutanata majora sau cicatrici postacneice mai adanci, cazuri mai dificil de tratat si la care este absolut necesara combinarea terapiilor pentru un rezultat final mai bun.

Totodata tratamentul cu JALUPRO reprezinta si o baza pentru tratamentele de tip “filler”, pentru reduecerea spatiului intercelular, tratamentul unor zone mai sensibile si o rejuvenare in ansamblu a tegumentului.

 

 

 

 

JALUPRO HMW

JALUPRO ® HMW este un dispozitiv medical injectabil intradermic, special creat pentru tratamentul tegumentului fotoexpus, foarte uscat, lipsit de elasticitate si hidratare.

JALUPRO HMW contine:
• L-aminoacizi: Glicina, L-Prolina, L-Lizina, L-Leucina: precursori ai colagenului de tip I si in cantitate corecta, pentru activarea sintezei de neocolagen.
• Acid hialuronic: hidratant biologic al pielii, care atrage și reține circa 70% din greutatea sa in apa, ofera o hidratare mai puternica datorita unei concentartii mai mari si o greutate moleculara dubla fata de formula initiala JALUPRO

 

JALUPRO HMW: HIDRATARE PUTERNICA, STIMULARE SI REGENERARE

Special conceput pentru a restabili continutul optim de hidratare la nivelul profund al pielii, stimuland in acelasi timp regenerarea colagenului si refacerea densitatii cutanate, JALUPRO HMW este un biorevitalizant ntural care se adreseaza tratamentului tegumentului puternic afectat de expunerea repetata si prelungita la razele UV.

Radiatiile UV pot determina, pe lânga efectul de pigmentare, imbatrânirea prematura a pinumita fotosenescenta actinica. Cele mai afectate sunt zonele expuse celelii mai mult la radiatiile solare, precum fata, gatul, decolteul si mainile. Semnele pe piele asociate cu imbatranirea fotoindusa sunt: uscaciunea tegumentelor (xeroza), pigmentare neregulata, riduri adânci si zone de atrofie, telangiectazii ( vase sparte), laxitate (pielea incepe sa atârne), aspect rugos si aspru la palpare, fara elasticitate si fermitate.

La nivelul dermului, razele UV determina o distructie a colagenului si o intensificare a activitatii enzimatice, care cauzeaza alterarea celorlalte componente ale tesutului conjuctiv, printre care si a acidului hialuronic.

De aceea un tratament corect al tegumentului fotoimbatranit implica 2 proceduri:
a) Stimulare a sintezei de neocolagen si implicit reparatia tisulara
b) Refacerea continutului optim de acid hialuronic si hidratarea intensa a tesutului

Prin formula sa unica, JALUPRO HMW este singurul biorevitalizant cutanat care are o actiune combinata: l-aminoacizii stimuleaza fibroblastii pentru productia a noi structori de colagen, iar acidul hialurnic in concentratie optima si cu o greutate moleculara inalta asigura o hidratare profunda si de durata.

Tratamentul cu JALUPRO HMW determina o netezire a ridurilor medii si produnde, crestere a elasticitatii si tonusului cutanat, estomparea cearcanelor si hidratare profunda.
Pentru o rejuvenare completa, se recomanda efectuarea tratamentului pe toate zonele fotoexpuse precum fata, gat, decolteu si maini.

 

Postat in Varia-articole | Comentariile sunt închise pentru Biorevitalizare cu aminoacizi


Tratamentul medical al ridurilor cu toxina botulinica

miercuri, iulie 4th, 2012

       Ridurile si pliurile cutanate de expresie sint produse de contractura musculaturii delicate de sub piele de fiecare data cind zimbim, ridem sau ne incruntam. Cu cit ne exteriorizam mai mult emotiile cu atit ridurile vor fi mai adinci. De-a lungul timpului , contractiaconstantasi sustinuta a acestor muschi poate duce la adincirea ridurilor si la formarea altor pliuri cutanate. Totusi aceste semne ale emotiilor noastre , la unele persoane se poate sa nu apara. Folosind toxina botulinica, pliurile dinamice se pot imbunatati. Tehnica, ce foloseste o toxina purificata produsa de catre bacteria Clostridium botulinum, se mai numeste dezinervare cosmetica. Desi toxina este aceeasi care produce o forma grava de toxiinfectie alimentara, cantitatea folosita in chirurgia cosmetica este atit de mica incit nu apare nici o reactie sistemica sau generala . Toxina botulinica a fost folosita cu succes si in siguranta din 1982 de catre oftalmologi pentru a trata clipitul nervos al pleoapelor. In fiecare an mii de pacienti primesc tratamentul cu Botox pentru multiple probleme, dar de 10 ani a devenit un tratament popular pentru a trata semnele imbatrinirii. Desi s-a popularizat ca si tratament pentru indepartarea ridurilor, mai recent s-a folosit si pentru a combate transpiratia excesiva a axilelor, palmelor si picioarelor. Tratamentul cu toxina botulinica este un tratament simplu, nechirurgical care estompeaza si elimina ridurile de pe frunte si gat, precum si cele din coltul ochiului ale persoanelor cu varste cuprinse intre 18 si 65 de ani. Un tratament de 10 minute cu o injectie subtire aduce in cateva zile rezultate vizibile.Efectul toxinei botulinice debuteaza in 2-14 zile, si dureaza aproximativ trei, patru luni.Aceasta schimbare se instaleaza diferentiat de la caz la caz, fiind modificata dupa varsta si sex. Evaluarea corecta se efectueaza dupa 7-14 zile, efectuand fotografii de control inainte si dupa tratament, la 7 si 14 zile. Toate aceste modificari sunt temporare, drept pentru care este necesara intotdeauna reinjectarea sau revenirea asupra tratamentului la 4-6 luni. Pot aparea cazuri exceptionale in care tratamentul sa nu aiba nici un efect chiar si dupa repetarea injectiei. Daca esti multumita de efectele tratamentului probabil ca vei dori sa-l repeti, astfel va trebui sa respecti un program si anume sa faci o urmatoare sedinta la un interval de 4 luni pentru a obtine rezultatele dorite. Cercetatorii au concluzionat ca este nevoie de 2.500-3.000 de unitati de toxina pentru ca aceasta sa fie letala pentru oameni, iar in scopuri cosmetice se folosesc in mod uzual doar 75 de unitati. Acest lucru a facut ca lumea sa nu se mai fereasca de aceasta procedura, iar dupa rezultatele miraculoase pe care le are chiar sa si-o doreasca.

 CUM FUNCTIONEAZA

  Cind se injecteaza intr-o anumita toxina botulinica tip a, se blocheaza in mod reversibil impulsurile nervoase de la nervi la musculatura faciala raspunzatoare de ridurile de expresie. Prin aceasta tehnica, muschii nu se mai pot contracta si de aceea tind sa se relaxeze. Cind muschii se relaxeaza pielea de deasupra ramine intinsa si neridata in timp ce musculatura faciala netratata continua sa se contracte normal, permitind ca persoana sa ramina cu o expresie faciala neafectata.

 CE ZONE SE POT TRATA

  Botox se foloseste in general la etajul superior al fetei. Cele mai frecvente arii sint ridurile de la frunte, ridurile verticale dintre sprincene, ridurile de la coltul ochiului( ” laba gistii”) . Se pot face si in jurul gurii si la nivelul barbiei, dar cu siguranta va afecta zimbetul.

 CUM SE PROCEDEAZA

  Procedura este simpla si sigura. Botox se va injecta cu un ac fin in zona dorita. In functie de aria tratata sint necesare intre 4-10 injectii.Deoarece acul este fin si se injecteaza putin lichid durerea este minora. Odata ce se incheie injectarea , de obicei nu exista discomfort. Nu este necesara anestezia locala si nici sedarea, recuperarea este imediata. Foarte rar, unii pacienti pot prezenta echimoze sau eritem la locul injectarii, ce poate fi acoperit cu machiaj.

 CAT DUREAZA EFECTUL

  Efectul complet al tratamentului cu toxina devine vizibil dupa  3-7 zile. Efectul temporar apare deoarece toxina este metabolizata incet de organism in 3-6 luni; va fi necesara o noua injectare dupa aceasta perioada pentru a mentine aspectul neted al pielii.

 RECTII ADVERSE

 Toxina botulinica este contraindicata in prezenta unor infectii si persoanelor care sunt alergice la unul din ingredientele produsului. Exista si cazuri destul de rare in care pot aparea si reactii adverse, insa acestea sunt temporare: durerea si inrosirea zonei iritate, dureri de cap, simptome ca de gripa, greata.

Aceste informatii au ca scop introducerea in notiunile de bazã ale interventiei chirugicale. Daca va ginditi la aceasta operatie, pentru orice nelamurire si intrebare, apelati la Dr Jean Dinca.

 

Postat in Varia-articole | Comentariile sunt închise pentru Tratamentul medical al ridurilor cu toxina botulinica


Tratament hiperhidroza cu toxina botulinica

miercuri, iulie 4th, 2012

Opreşte transpiraţia!

 

Dacă suferi de transpiraţie excesivă, poţi simţi că ai încercat totul şi că ai pierdut orice speranţă. Află că există un tratament foarte eficace în a-ţi controla hiperhidroza. Preturi ce sfideaza concurenta !!!!!

 

Hiperhidroza, care reprezinta transpiratia mult in exces fata de cantitatea necesara termoreglarii, este o afectiune care de obicei, debuteaza in copilarie sau la adolescenta. Desi orice parte a corpului poate fi afectata, cel mai frecvent intalnite zone sunt palmele, plantele (talpile) si axilele (sub brat).

Aceasta afectiune poate fi idiopatica (fara cauza stabilita) sau secundara unor afectiuni sistemice (dezordini metabolice, hipertiroidie, boli febrile, medicatie concomitenta, diabet zaharat, menopauza, etc).
Hiperhidroza poate fi indusa emotional (localizata de obicei la palme, talpi, axile ), localizata sau generalizata. Afectiunea cauzeaza de obicei un prejudiciu psihoemotional major pentru pacient precum si disabilitate ocupationala.
Lista posibilelor proceduri terapeutice este lunga si include aplicatia de topice pe baza de clorura de aluminiu in diverse concentratii, iontoforeza, proceduri chirurgicale (chiuretarea glandulara sau simpatectomia toracica).

 Hiperhidroza nu este o afecţiune rară. În lume, milioane de oameni (aproximativ 3% din populaţie) suferă de transpiraţie excesivă, însa din lipsa de informare, jumătate dintre ei nu sunt diagnosticaţi sau trataţi. Dacă consideri că suferi de transpiraţie excesivă, este important să discuți cu un dermatolog care este un medic specializat în diagnosticul şi trazamentul acestor afecţiuni.
Dacă suferi de transpirație excesivă, probabil că îţi faci griji în mod constant despre cât de mult transpiri. Petreci multe ore în fiecare zi schimbându-ţi hainele, , ştergându-te, punând batiste la axilă, făcând duş şi purtând  haine închise la culoare şi voluminoase.  Temându-te de ceea ce vor crede ceilalţi, găseşti mereu motive să rămâi în casă sau iţi alegi meserii în care să nu trebuiască sa interacţionezi cu prea mulţi oameni. Astfel că hiperhidrozaiţi poate afecta foarte mult viaţa.
Cel mai eficient, sigur si neinvaziv tratament ramane injectarea de toxina botulinica tip A (Botox, Vistabel, Dysport) in aria afectata.
Toxina botulinica inhiba eliberarea acetilcolinei la nivelul jonctiunii neuromusculare, deci blocheaza transmiterea nervoasa la nivelul gladei sudoripare, blocandu-i astfel secretia.
Sunt necesare multiple injectari spatiate la 1-2 cm la nivelul intregii zone hiperhidrotice. Efectul se observa in aproximativ o saptamana si persista pe o perioada de 6 luni, fiind necesara reinjectarea.
Posibilele efecte secundare ale metodei includ o usoara si trazitorie slabiciune musculara la nivelul palmei sau axilei sau formarea de mici hematoame la locurile de injectare.

 Aceste informatii au ca scop introducerea in notiunile de bazã ale interventiei chirugicale. Daca va ginditi la aceasta operatie, pentru orice nelamurire si intrebare, apelati la Dr Jean Dinca.

Postat in Varia-articole | Comentariile sunt închise pentru Tratament hiperhidroza cu toxina botulinica


Candida

sâmbătă, mai 28th, 2011

Candida populeaza in mod normal vaginul dar si cavitatea bucala si tractul digestiv atat la femei cat si la barbati. Candidoza apare atunci cand imunitatea organismului este dezechilibrata (diminuata). Flora saprofita de candida (care se gaseste in mod nomal in organism) se transforma intr-o flora patogena. Candidoza este determinata cel mai frecvent de Candida albicans, dar pot fi implicate si alte genuri precum Candida tropicalis, Candida krusei, Candida parapsilosis sau Candida glabrata.

Simptome
Cele mai frecvente forme de candidoza sunt cele genitale si ala cavatatii bucale.

Candidoza genitala

Infectia genitala la femei se manifesta prin:
– prurit accentuat
– usturimi in timpul urinarii
– dureri in timpul contactului sexual
– scurgeri branzoase-albicioase
– inrosirea si inflamarea labiilor mici.
Aceste simptome se intensifica inaintea menstruatiei.

Infectia genitala la barbati se manifesta prin:
– prurit accentuat
– inrosirea si inflamare
– depuneri albicioasa si branzoase pe gland
– mici bubite rosii pe gland (iritatii).
Secretia albicioasa se poate extinde la perineu, la plicile inghinale, interfesier unde tegumentul se poate inflama. Deseori candidoza provoaca cistite, pielite, uretrite.
Candida se poate transmite in timpul actului sexual.

Factori care contribuie la aparitia candidozei:
– un tratament recent cu antibiotice. De exemplu, in cursul unui tratament cu antibiotice pentru o infectie, este distrusa flora saprofita ce mentine un echilibru al candidei in organism. Astfel, aceasta se dezvolta prea mult si determina aparitia unei infectii
– diabetul zaharat
– sarcina
– contraceptivele orale
– tulburari ale sistemului imun
– tulburari endocrine sau tiroidiene
– terapia costicosteroida
– sugarii sunt mai predispusi la aparitia candidozei bucale deoarece sistemul lor imun nu este complet dezvoltat. Astfel, candidoza bucala este foarte frecventa in primele saptamani de viata

Candidoza bucala, in forma sa usoara, poate ramane asimptomatica. In formele medii sau severe apar simptomele.

La sugari
Simptomele candidozei bucale la sugari sunt:
– pete (depozite) de culoare alba localizate la nivelul gurii si pe limba cu aspect branzos. Candidoza bucala poate fi confundata cu depozitele de lapte ce raman dupa alaptare. Aceste pete alb-branzoase sunt aderente la mucoasa si nu pot fi indepartate cu usurinta. Daca sunt frecate, pot sangera – limba si gura devin dureroase si pot apare dificultati la inghitire;
– scaderea apetitului: sugarul poate refuza masa, mama confundand usor acest simptom cu starea de satietate (lipsa foamei) a copilului. In aceste conditii, sugarul poate deveni agitat;
– eritemul fesier: apare atunci cand infectia micotica se extinde si la nivel intestinal, ciuperca fiind prezenta in scaunul sugarului;
– mameloane dureroase si eritematoase (rosii) la mama: Candidoza bucala a sugarului poate trece neobservata pana in momentul in care mameloanele mamei devin rosii si dureroase, in special in timpul sau dupa alaptare.

La adulti
Simptomele candidozei bucale la adulti sunt:
– senzatie de arsura la nivelul gurii si a gatului (de obicei acestea sunt simptome incipiente);
– pete albe aderente de mucoasa gurii si a limbii. Tesutul din jurul acestor depozite albicioase este rosu si dureros. Daca este frecat (in timpul periajului dintilor, de exemplu) poate sangera;
– aparitia unui gust neplacut sau a dificultatilor de a gusta alimentele.

Candidoza bucala este mai frecventa la:
– persoane ce folosesc corticosteroizi inhalatori pentru tratamentul astmului bronsic;
– persoane carora li s-a administrat tratament cu antibiotice pentru o perioada lunga de timp;
– persoane cu proteze dentare;
– persoane cu un sistem imun deficitar;
– copii ce duc la gura jucarii contaminate cu candida.
Factori favorizanti:
– nou-nascutii si sugarii ce nu au un sistem imun complet dezvoltat, au risc crescut pentru infectii si in special pentru candidoza;
– de asemenea, nou-nascutii nu au inca echilibrata balanta dintre bacteriile si fungii prezenti in mod normal la nivelul gurii, dezechilibru ce constituie un factor favorizant pentru aparitia candidozei;
– batranii, in special cei cu afectiuni medicale severe, au risc crescut de a dezvolta candidoza, datorita sistemului imun precar.
– protezele dentare sau aparatele pentru indreptat dintii pot provoca iritatii la nivelul gurii, acestea fac dificila mentinerea unei igiene orale satisfacatoare, crescand riscul de aparitie a candidozei;
– indivizii cu un sistem imun deficitar, precum cei cu diabet zaharat, SIDA sau care sunt in tratament chimioterapic au risc crescut de a dezvolta candidoza bucala.
– candida poate fi transmisa prin sex oral;
– fumatul excesiv poate reduce abilitatea organismului de a lupta impotriva infectiilor marind astfel riscul de aparitie a candidozei bucale.
Candida si cancerul
Oncologul italian Tullio Simoncini, autorul cartii “Cancerul este o ciuperca” (este vorba despre Candida), promoveaza o noua teorie referitoare la cancer. Cercetarile doctorului Simoncini l-au condus la concluzia ca drept cauza principala a bolii este banala ciuperca numita Candida.Tumora canceroasa este doar reactia fireasca a organismului de a se apara de aceasta ciuperca. Mai multe studii anterioare stabilisera deja o legatura evidenta intre cancer si Candida: intre 79 si 97% dintre bolnavii de cancer prezentau si infectii cu Candida.


Cat este adevar sau excrocherie? Se va repeta oare ceea ce s-a intamplat cu teoria Helicobacter? Cand dupa multi ani s-a recunoscut ca bacteria Helicobacter este cauza ulcerului gastric?
Tratament
Tratamentul candidozei se face cu tratament local sau general.
Personal indic uneori un tratament oral de durata pentru a distruge candida de la nivelul tractului digestiv, combinat cu un regim alimentar, scazand astfel incidenta recurentelor. In plus indic si o terapie de modificare a pH-ului atat digestiv cat si genital.

Cabinet medical dermatologie, venerologie, alergologie cutanata (consultatii boli piele, venerice, mucoase – inclusiv hemoroizi, boli ale parului si unghiilor).

Adresa: Ramnicu Valcea, Str Regina Maria, Nr 9, Bl C2, Sc B, Ap 3. Tel: 0723643206

Postat in Varia-articole | Comentariile sunt închise pentru Candida


Papiloame virale

sâmbătă, mai 28th, 2011

Papilomul este o mica excrescenta tisulara ce atarna de piele. Papiloamele au origine virala, fiind cauzate de virusul HPV (Virusul papiloma uman). Acestea se afla in mod obisnuit pe gat, piept, spate, axile, submamar sau inghinal. Aparitia lor este de mici traumatisme de tipul lantisor, colier sau guler.Papiloamele cutanate nu produc dureri, de regula sunt asimptomatice. Ele se pot  irita prin frecarea cu haine sau bijuterii. Se pot rupe si pot sangera, caz in care nu este cazul de ingrijorare.

Papiloamele lasate pe loc nerezolvate se pot inmulti. Greutatea corporala crescuta si purtarea unui lantisor la gat pot favoritza inmultirea papiloamelor.

Ele sunt diferite de negii genitali. Papiloamele pot aparea si in zona inghinala, ceea ce poate preta la confuzii. Deseori insa papiloamele apar la baza coapsei, sub scrot, intre organele genitale si coapsa sau la nivelul perineului (zona dintre anus si vulva sau scrot). Mai precis, este cvasiimposibil sa fie papiloame la nivelul glandului sau al vulvei; daca sunt, mai degraba este vorba despre negii genitali (vegetatii veneriene, condiloame acuminate)

Cea mai simpla si mai eficienta metoda este electrocauterizarea papiloamelor. Interventia de inlaturare a papiloamelor dureaza cateva minute, si se efectueaza sub anestezie locala. Desigur, se efectueaza doar in cabinetul medicului dermatolog.

Dr Dinca Jean foloseste  o tehnica  de electrocauterizare a papiloamelor ce nu lasa cicatrici.

Electrocauterizarea papiloamelor

-procedura se efectueaza cu ajutorul unui aparat care se numeste electrocauter. Actualmente este cel mai bun tratament pentru ca lasa semne minine  iar papiloamele  se refac mai rar comparativ cu alte metode (cum ar fi laserul).

-intr-o sedinta se poat cauteriza de la 2-3 papiloame pana la 40-50 de papiloame.

-se utilizeaza anestezie locala cu xilina sau alte si anestezice speciale pentru persoanele alergice la xilina.

-nu doare; pacientul simte cum se lucreaza, sensibilitatea tactila persista (doar sensibilitatea dureroasa este abolita)

-pot exista mici sangerari (fiecare papilom este hranit de un vas de sange, mai mic sau mai mare, dupa dimensiunile papilomului) – sangerarea poate fi mai ridicata in caz de consum de aspirina sau medicamente anticoagulante.

-dupa interventie se poate utiliza pudra cu antibiotic pentru a evita o suprainfectie

Cabinet medical dermatologie, venerologie, alergologie cutanata (consultatii boli piele, venerice, mucoase – inclusiv hemoroizi, boli ale parului si unghiilor).

Adresa: Ramnicu Valcea, Str Regina Maria, Nr 9, Bl C2, Sc B, Ap 3. Tel: 0723643206

Postat in Varia-articole | Comentariile sunt închise pentru Papiloame virale


Onicomicoza – micoza unghiei

vineri, mai 27th, 2011

Onicomicoza este o infectie micotica care apare atunci cand fungii invadeaza unghiile de la maini sau de la picioare, precum si pielea subiacenta (patul unghial). Sunt afectate mai frecvent unghiile membrului inferior, deoarece acestea cresc mai foarte incet, favorizand astfel dezvoltarea micozei.

Astfel, onicomicoza cu localizare la nivelul piciorului necesita un tratament mai indelungat decat cea cu localizare la nivelul degetelor mainii. Exista 4 tipuri de infectii fungice ale unghiei, dintre acestea, cel mai frecvent tip intalnit in peste 90% dintre cazuri, este cel cu Dermatophytes (onicomicoza subunghiala distala).

Se gasesc mai frecvent in randul persoanelor mai in varsta (peste 60 ani) si este rara in randul copiilor, aparand la mai putin de 1% din totalul copiilor de varste diferite.

Onicomicoza apare dupa contactul direct cu un fung, care incepe sa se dezvolte la nivelul unghiei si a patului unghial si este favorizata de caldura si umezeala locala. Cu toate acestea, prezenta ciupercii la nivelul pielii, nu conduce intotdeauna la aparitia onicomicozei, este nevoie de obicei de o anumita suscceptibilitate pentru a dezvolta infectia. Persoanele predispuse pentru a dezvolta astfel de infectii trebuie sa stie ca acestea sunt recidivante (reapar), indiferent de tratamentul utilizat si in special daca nu se iau masuri profilactice (de preventie).
Nu se cunoaste exact motivul pentru care unele persoane sunt mai suscceptibile in a dezvolta boala decat restul populatiei.

Factori de risc

Riscul de a dezvolta onicomicoza, depinde de susceptibilitatea fiecarei persoane pentru infectia fungica unghiala.

Factori de risc neinfluentabili (care nu se pot schimba):
– susceptibilitatea pentru infectia fungica unghiala (care nu este pe deplin inteleasa) sau un istoric de infectii micotice
– sistem imun deficitar, diabet zaharat, cancer sau tratament imunosupresiv cu corticosteroizi
– insuficienta circulatiei periferice (secundara inaintarii in varsta, sau altor boli)
– varsta, persoanele mai in varsta de 60 de ani sunt predispuse pentru a dezvolta onicomicoze
– sexul masculin.

Factori de risc influentabili:
– incaltamintea stramta
– incaltaminte care pastreaza piciorul cald si umed
– folosirea unei incaltaminti ude, pentru mai multe zile la rand
– folosirea in comun cu alte persoane a unor obiecte de uz personal, precum, pantofi, sosete, unghiere sau forfecute pentru taierea unghiilor
– climatul cald si umed
– folosirea bailor sau dusurilor publice, fara utilizarea sandalelor, sau slapilor pentru dus
– lezarea unghiei si patului unghial (in special in cazul persoanelor care isi taie frecvent unghiile)
– persoane cu ‘ciuperca sportivului’ (tip de infectie fungica unghiala aparuta la sportivi)
– conditii de viata si munca care mentin mainile, respectiv picioarele ude sau umede (de exempu spalatori)
– fumatul
– purtarea unghiilor artificiale. Infectia fungica poate sa apara la limita inserarii unghiei artificiale de unghia natuarala in special daca aceasta nu a fost dezinfectata cu alcool inaintea aplicarii adezivului special. De asemenea, unele produse sau manevre de manichiura pot creste riscul aparitiei onicomicozei

Simptome

Simptomele onicomicozei variaza de la un caz la altul, acestea depind in primul rand de tipul infectiei. Simptomul frecvent intalnit este disconfortul local, durerea fiind de obicei absenta.

Onicomicoza subunghiala distala, cea mai comuna forma de infectie fungica unghiala, este cauzata de dermatofiti. De obicei sunt interesate atat unghia cat si patul unghial. Dermatofitii cauzeaza peste 90% din totalul infectiilor fungice unghiale.


Semnele si simptomele includ:
– striuri galbene la nivelul unghiei si patului unghial
– depozite mici de fragmente cutanate si unghiale cu localizare subunghiala
– aparitia unei unghii noi, decolorate, subtiate, sub unghia afectata de infectie
– unghie fragila, sfaramicioasa, casanta si ingrosata.

Primele semne ale unei infectii unghiale fungice sunt decolorarea, ingrosarea sau ruperea unghiei si patului unghial. Daca nu este tratata, infectia se extinde treptat catre patul unghial si tesuturile invecinate periunghiale. In timp, infectia cuprinde unghia in totalitate si este urmata de caderea acesteia.

Onicomicoza alba superficiala, este o infectie localizata la suprafata unghiei, fiind a doua cauza de infectie unghiala si este de asemenea cauzata de dermatofiti.
Semnele si simptomele includ:
– striuri sau puncte albicioase la suprafata unghiei
– suprafata unghiala moale si sfaramicioasa, fainoasa, odata cu cronicizarea infectiei
– suprafata unghiala casanta de culoare maronie, dar care nu se desprinde de patul unghial.
Celelalte tipuri de infectii fungice unghiale sunt rare. Onicomicoza candidozica apare in pana la 1% din totalul infectiilor fungice unghiale. Onicomicoza subunghiala proximala apare de asemenea intr-un procent de 1% din infectiile fungice unghiale.

Tratament

Tratamentul corect al onicomicozei necesita eradicarea infectiei, profilaxia recurentelor si in cazurile necesare, indepartarea chirurgicala a unghiei. Tratamentul este eficient in majoritatea cazurilor, totusi un procent de 20%-25% dintre pacienti prezinta un esec al tratamentului initial. In lipsa tratamentului, infectia tinde sa se agraveze, extinzandu-se la tesuturile periunghiale. Tratamentul precoce este mai eficient deoarece necesita un timp mai scurt si creste sansa eradicarii infectiei.

Tratamentul standard pentru infectiile fungice unghiale unul sau mai multe din urmatoarele medicamente:
– medicatia antimicotica orala, este tratamentul cel mai eficient, totusi necesita o monitorizare atenta in legatura cu efectele secundare potential periculoase (in special hepatotoxicitate). Persoanele cu boala cronica de ficat (hepatita, ciroza hepatica) si persoanele care consuma alcool pe perioada tratamentului au un risc crescut de a dezvolta reactii adverse severe la tratamentul cu antimicotice orale. Medicatia antimicotica orala, poate sa prezinte reactii incrucisate cu alte tratamente (de exemplu tratamentul cronic al afectiunilor hepatice); aceasta poate sa creasca sau sa scada concentratia sau eliminarea altor medicamente asociate.

– medicatica topica antimicotica (creme, lotiuni, geluri si lacuri), se aplica la nivelul unghiei si ariei periunghiale afectate. Eficienta lor este relativ scazuta. Se folosesc ca si tratament profilactic in onicomicozele recidivante precum ciuperca sportivului.

– indepartarea non-chirurgicala a unghiei infectate se realizeaza prin administrarea in prealabil a unui unguent cu uree, care inmoaie unghia, fiind astfel mult mai usor de indepartat.
– indepartarea chirurgicala a unghiei infectate se realizeaza prin indepartarea totala a unghiei (avulsie), sau partiala (debridare).

Cabinet medical dermatologie, venerologie, alergologie cutanata (consultatii boli piele, venerice, mucoase – inclusiv hemoroizi, boli ale parului si unghiilor).

Adresa: Ramnicu Valcea, Str Regina Maria, Nr 9, Bl C2, Sc B, Ap 3. Tel: 0723643206

Postat in Varia-articole | Comentariile sunt închise pentru Onicomicoza – micoza unghiei


Pruritul fara leziuni cutanate

miercuri, decembrie 2nd, 2009

Pruritul este o senzaţie dezagreabilă care provoacă nevoia de scărpinat. Uneori poate fi izolat ‚ fără nici o leziune elementară cutanată asociată.În acest caz singurele leziuni- nespecifice- sunt cele secundare gratajului.

Pruritul poate fi generalizat sau localizat. Pruritul generalizat este fie de origine internă, fie de origine dermatologică.

Pruritul generalizat de origine internă

Colestaza hepatică , însoţită sau nu de icter, reprezintă o cauză majoră de prurit, uneori sever (în special în ciroza biliară primitivă).Pruritul se datorează probabil acţiunii iritative asupra terminaţiilor nervoase cutanate a sărurilor biliare acumulate în tegumente. Histamina, aflată în concentraţie mai mare în sângele hepaticilor, ar avea de asemenea un rol, mai ales în cazul pruritului care precede icterul. Supresia retenţiei biliare determină în general vindecarea. Totuşi, se pare că nu există o corelaţie între intensitatea pruritului şi nivelul seric sau cutanat de acizi biliari. Colestiramina, care chelează acizii biliari, rămâne medicamentul cel mai frecvent utilizat în pruritul colestatic. Totuşi, eficacitatea sa este inconstantă. Ameliorări s-au obţinut de asemenea cu fenobarbital, rifampicină, şi mai ales cu ultraviolete B. Studii recente au arătat că antagoniştii morfinici (naloxon) determină dispariţia pruritului.

Insuficienţa renală cronică Este o cauză relativ frecventă de prurit, mai ales la persoanele ce fac hemodializă. Cauzele sunt multiple: hiperparatiroidismul secundar, supraîncărcarea cu aluminiu, nivelul crescut de histamină, hipervitaminoza A la nivelul epidermului, xeroza cutanată, anomalii morfologice ale fibrelor senzitive subepidermice. Aspectul histologic arată diminuarea numărului glandelor sudoripare şi sebacee şi creşterea densităţii mastocitelor tisulare. Diferitele tratamente propuse au o eficacitate inconstantă: colestiramina, ultravioletele B, emolientele, perfuziile cu lidocaină sau heparină. De asemenea se urmăreşte scăderea concentraţiei serice de fosfaţi prin creşterea frecvenţei şedinţelor de hemodializă şi printr-o dietă săracă în proteine, iar într-un hiperparatiroidism rebel se face paratiroidectomia. Antagoniştii opioizi ar putea reprezenta o terapie de viitor. Transplantul renal dă cele mai bune rezultate.

Cauzele endocrine sunt rare. În hipertiroidism pruritul este accentuat prin hipertermia cutanată. Alte cauze posibile sunt: hipotiroidismul, hiperparatiroidismul, hipoparatiroidismul. Contrar ideilor vechi diabetul nu este o cauză de prurit generalizat.

Pruritul gravidic apare în trimestrul al III-lea, mai ales în caz de naşteri multiple. Este urmarea unei colestaze intrahepatice în general anicterică. Dacă colestaza uşoară nu prezintă nici un risc nici pentru mamă nici pentru făt, cea severă creşte riscul de naştere prematură sau moarte fetală. Diagnosticul se pune pe dozarea fosfatazei alcaline, transaminazelor, nivelului sanguin al sărurilor biliare postprandial. Colestiramina este eficace în 80% din cazuri. S-adenozilmetionina poate să scadă colestaza. In absenţa retenţiei biliare trebuie să ne orientăm spre afecţiuni particulare femeii însărcinate: herpes gestationis sau papule şi plăci urticariene la debut.

Hemopatiile reprezintă de asemenea o etiologie clasică. Pruritul acvagenic poate să apară în poliglobulie, sindromul hipereozinofilic sau în mielodisplazie. În policitemia vera pruritul poate preceda uneori cu câţiva ani debutul bolii. Pruritul este determinat de creşterea nivelului plasmatic al histaminei, precum şi prin eliberarea de serotonină si prostaglandine de către plachetele agregate. Studii recente au demonstrat rolul important al acetilcolinei precum şi al activităţii fibrinolitice tisulare crescute. Inhibitorii de prostaglandine (aspirina 1g/zi) şi antiserotoninergicele (ciproheptadina, pizotifen) sunt uneori eficace. Se citează rezultate bune după tratamentul local cu hioscină (acţionează asupra acetilcolinei cutanate). Un prurit izolat, sever, poate reprezenta timp de mai multe luni singura manifestare clinică a unui limfom Hodgkin sau nonHodgkin (în limfomul Hodgkin este un factor de prognostic prost). Alte cauze hematologice: leucemia limfatică, mielomul multiplu, anemia feriprivă. O carentă de fier chiar în absenţa anemiei poate fi o cauză de prurit rebel la tratament.

Neoplaziile – La persoanele în vârstă trebuie căutat un cancer profund. Totuşi, la persoanele ce prezintă un prurit izolat, incidenţa neoplaziilor viscerale nu pare să fie mai crescută decât în populaţia generală. Cu toate acestea, pruritul se comportă ca un veritabil sindrom paraneoplazic- dispare după cura cancerului.

Infecţiile –Infecţia cu HIV în stadiul avansat se însoţeşte de prurit. Emolientele sunt uneori eficace, dar cele mai bune rezultate se obţin cu inhibitorii de prostaglandine (indometacin) şi ultraviolete B. Parazitozele interne (helmitiaza în faza de invazie, filarioza, distomatoza) reprezintă de asemenea o cauză de prurit. În filarioză este simptomul cel mai precoce.

Medicamentele pot determina uneori un prurit izolat fără o erupţie cutanată: medicamentele inductoare de colestază (clorpropamid,tolbutamid, steroizii anabolizanţi, captopril, contraceptive orale) ,interferonul a,chinidina, opiaceele, antiretroviralele. Efectul colestatic al contraceptivelor orale este atribuit estrogenilor. Estrogenii intervin în diverse etape ale formării bilei. Majoritatea persoanelor ce folosesc contraceptive prezintă tulburări în funcţia de excreţie biliară evidenţiate de exemplu prin alterarea clearancelui plasmatic al sulfobromoftaleinei. Un număr mic de persoane prezintă o colestază cu prurit şi icter. Histologic poate fi găsită o colestază fără inflamaţie sau o necroză a celulelor hepatice. Se pare că există o predispoziţie genetică, fapt relevat de incidenţa crescută la populaţia din Chile şi Scandinavia.Întreruperea administrării duce la vindecare în 2-3 luni.

Pruritul psihogen trebuie să rămână un diagnostic de excludere. Chiar în faţa unei boli psihice trebuie atent excluse celelalte cauze de prurit. În plus, toate pruriturile cronice, şi mai ales cele intense, rebele şi care determină insomnie pot avea o reacţie psihică ale cărei manifestări sunt uneori dificil de diferenţiat de o patologie psihică primitivă. Mecanismul patogen ar putea avea la bază excitarea centrilor integrativi ai senzaţiei de prurit sau dereglarea mecanismelor de control.

Pruritul generalizat de origine dermatologică

Deşi este cel mai frecvent, în absenţa leziunilor elementare, acest diagnostic nu poate fi pus decât după eliminarea unei boli organice.

Abuzul de produse de igienă corporală (săpun, detergent) şi spălatul frecvent pot provoca prurit prin uscarea pielii, mai ales la persoanele în vârstă.

Pruritul la aer, ce survine în momentul dezbrăcării datorită fricţiunii, schimbării temperaturii, electricităţii statice, apare la persoanele în vârstă sau la atopici.

Modificările de mediu- temperatură, umiditate, curenţi de aer- pot să fie o cauză la persoanele în vârstă .

Pruritul senil este foarte frecvent la persoanele peste 70 ani. Are multiple cauze: atrofia cutanată, xeroza, un grad crescut de sensibilitate la agresiunile din mediu, factori neurologici, factori psihologici. În toate cazurile pruritul senil trebuie să rămână un diagnostic de excludere.

Pruritul poate preceda apariţia unui pemfigoid, limfom cutanat cu celule T sau zona zoster.

În sfârşit, diagnosticul de scabie la debut poate fi dificil, mai ales la persoanele cu o igienă corporală corectă.

Pruritul localizat

Pruritul pielii capului apare în pediculoză, intoleranţă la produsele capilare, diabet zaharat, stres.

Pruritul părţii superioare a toracelui se întâlneşte în neuropatia senzorială izolată, cancerul tiroidian, neoplazia endocrină multiplă sau poate fi idiopatic.

Pruritul brahioradial este o fotodermatoză întâlnită în zonele tropicale.

Pruritul poate fi în legătură cu o leziune cerebrală (AVC, neoplasm) şi în acest apare în teritoriul neurologic afectat.

Pruritul anogenital poate avea o cauză parazitară (oxiuri), iatrogenă (utilizarea de topice iritante), proctologică (hemoroizi interni). Destul de frecvent este în legătură cu greşeli de igienă, dietă sau de origine psihică.

Conduita terapeutică într-un prurit fără leziuni

Se impun anamneza corect şi examenul clinic complet, iar ca examene paraclinice iniţiale: formula leucocitară, VSH, ureea, creatinina, bilirubina directă, fosfataza alcalină, γ-glutamiltranspeptidaza, electroforeza, calcemia, fosforemia şi radiografia toracică. Alte examene sunt orientate de primele rezultate. La persoanele în vârstă cu prurit cronic trebuie întotdeauna efectuată biopsie pentru imunofluorescenţa directă în scopul eliminării unui pemfigoid. Examenele paraclinice iniţiale trebuie repetate la 6 luni dacă pruritul persistă căci el poate preceda cu multe luni alte semne ale unei boli organice.

Tratamentul pruritului fără leziuni

`

Tratamentul ideal este cel etiologic. Deoarece în aproximativ jumătate din cazuri nu este identificată nici o cauza se va recomanda tratament simptomatic general şi local. Acesta vizează xeroza, erorile igienodietetice şi factorii psihologici.

Lupta contra xerozei cutanate reprezintă măsura terapeutică esenţială. Astfel, duşurile rapide, cu apa călduţă, efectuate dimineaţa (respectând pelicula hidrolipidică noaptea) trebuie să fie preferate băilor. Aplicaţiile de emoliente sunt indispensabile cel puţin o dată pe zi (de preferinţă dimineaţa, imediat după baie astfel încât să determine reţinerea apei în stratul cornos). La pacienţii vârstnici produsele pe bază de uree sunt uneori utile. Nu trebuie omisă menţinerea unui grad optim de umiditate în cameră.

Toate circumstanţele ce expun la riscul unei iritaţii cutanate trebuie evitate: spălatul foarte frecvent, frecatul cu buretele, utilizarea de săpunuri alcaline, parfumuri, îmbrăcăminte de nailon, contactul direct cu lâna, îmbrăcămintea foarte strâmtă, spălatul rufelor cu detergent, căldura excesivă din cameră.

Trebuie corectate o serie de erori terapeutice:

-aplicaţiile locale de topice iritante (soluţii alcoolice, antiseptice)

-aplicaţiile de topice sensibilizante (anestezice locale, antihistaminice locale, antiinflamatorii nesteroidiene locale)

-aplicaţiile de dermatocorticoizi (sunt puţin utili pe piele sănătoasă, agravând atrofia cutanată şi deci pruritul).

Local se recomandă loţiuni, mixturi sau pudră cu mentol precum şi reductoare slabe.

Antihistaminicele H1 au eficacitate variabilă şi sunt adesea insuficiente.

Tratamentul anxiolitic sau antidepresiv poate fi util.

În formele rebele fototerapia (PUVA sau UVB terapia) poate fi foarte eficace- după eliminarea la persoanele vărstnice a pemfigoidului; totuşi nu trebuie să ne aşteptăm la un răspuns favorabil înainte de cel puţin 10 şedinţe.

Cabinet medical dermatologie, venerologie, alergologie cutanata (consultatii boli piele, venerice, mucoase – inclusiv hemoroizi, boli ale parului si unghiilor).

Adresa: Ramnicu Valcea, Str Regina Maria, Nr 9, Bl C2, Sc B, Ap 3. Tel: 0723643206

BIBLIOGRAFIE

1.Bennette JC, Plum F. Cecil Textbook of Medicine,20th Edition

2.Berbis Ph, Michel L,Hesse S, Privat Y. Prurit sine materia: approche pharmacologique. Ann Dermatol Venereol 1993; 120:181-187

3.Bergasa NV. The prurit of cholestasis. Semin Dermatol 1995;14:302-312

4.Diaconu JD, Coman O, Benea V. Tratat de terapeutică dermato-venerologică. Editura Viata Medicala Romaneasca,2002

5.Ekblom A. Some neurophysiological aspects of itch. Semin Dermatol 1995;14:262-269

6.Georgescu V, Le Bozec P. Prurit sans lesion dermatologique. Ann Dematol Venereol 1999; 126:629-633

7.Greaves Mw. New pathophysiological and clinical insights into pruritus. J Dermatol 1993; 20:735-740

8.Hagermark O, Wahlgren CF. Treatement of itch. Semin Dermatol 1995; 14:320-324

9.Kantor RG, Bernhard DJ. Investigation of prurit patient in daily practice. Semin Dermatol 1995; 14:290-295

10.Lorette G. Le prurit: Physiopathologie. Ann Dermatol Venereol 1986; 113:1251-1258

11.Menage DPH, Greaves MW. Aquagenic pruritus. Semin Dematol 1995; 14:313-316

Postat in Varia-articole | Comentariile sunt închise pentru Pruritul fara leziuni cutanate


Tratamentul cheloidelor si al cicatricilor hipertrofice

miercuri, decembrie 2nd, 2009

Cheloidele şi cicatricile hipertrofice reprezintă proliferarea benignă, în exces, a colagenului din derm ca rezultat al traumatismului cutanat sau al unei boli inflamatorii. În unele cazuri pot să apară şi cheloide spontane fără istoric de traumatism la nivelul pielii.

În 1806, Alibert a folosit pentru prima dată termenul „cheloide”, provenind de la cuvântul grecesc “chele” (cleşte de crab) descriind creşterea laterală în ţesutul sănătos.

Cheloidul se extinde dincolo de marginile plăgii iniţiale, nu regresează spontan şi are tendinţa de a recidiva după excizie. De regulă apare după câteva luni de la traumatismul pielii. Spre deosebire de cheloid, cicatricea hipertrofică este localizată strict la nivelul leziunii iniţiale, frecvent regresează spontan, recidivează rar după excizie şi apare mai repede decât cheloidul, în câteva săptămâni după traumatism.

Din punct de vedere histologic în cicatricea hipertrofică fibrele de colagen sunt orientate paralel cu axul longitudinal al cicatricii, fără prezenţa de fibre de colagen îngroşate. În cheloid, fibrele de colagen sunt îngroşate , aranjate dezordonat, cu prezenţa de fibrocite mari şi mucină printre fibrele de colagen.

Tratament

Tratamentul cheloidelor şi cicatricilor hipertrofice este adesea marcat de eşecuri terapeutice. Nu există o terapie ideală care să dea rezultate bune în toate cheloidele.

Prevenirea apariţiei cheloidelor şi cicatricilor hipertrofice este prima regulă în tratamentul acestora.

Profilaxia cheloidelor şi cicatricilor hipertrofice la un pacient cu risc crescut de a dezvolta cheloide se realizează prin:

Persoanele predispuse formării de cheloide şi cicatrici hipertrofice să nu fie supuse unor intervenţii chirurgicale decât dacă sunt necesare. De asemenea se indică evitarea inciziilor mediosternale.

Primul pas în minimalizarea cicatricilor îl constituie îngrijirea corespunzătoare a plăgilor posttraumatice, pentru a preveni apariţia infecţiilor. Pentru rănile mici scopul este să se obţină epitelizarea cât mai rapid. Dacă epitelizarea este întârziată mai mult de 10-14 zile, incidenţa apariţiei cicatricilor hipertrofice creşte foarte mult.

Planificarea inciziilor şi îngrijirea imediată postoperatorie pentru a preveni dehiscentele. Inciziile trebuie să se facă astfel încât plaga să nu fie supusă unor tensiuni mari, să fie paralele cu liniile de tensiune şi să nu fie la nivelul articulaţiilor. Rănile care sunt supuse tensiunii (prin mişcare, prin localizare sau prin pierdere de ţesut după excizia unei leziuni ) sunt supuse riscului de a dezvolta cicatrici hipertrofice şi cheloide. În aceste cazuri trebuie luată în considerare sutura intradermică permanentă.

Utilizarea de pansamente compresive la care se poate adăuga folosirea cremei Contratubex, a injecţiilor intralezionale cu IFN beta sau triamcinolon acetonid. La toate aceste mijloace de prevenţie se poate adăuga şi folosirea gelului cu silicon pe o perioadă de trei luni.

Mijloacele terapeutice folosite în tratamentul cheloidelor şi cicatricilor hipertrofice sunt:

terapia compresivă, radioterapia, crioterapia, excizia chirurgicală, laserterapia, injecţiile intralezionale (corticoizi, interferoni, 5fluorouracil, bleomicină, verapamil ), pansamentele ocluzive, acizii retinoici, imiquimodul, tacrolimusul.

Terapia compresivă înseamnă presiune care are ca efecte subţierea pielii. La microscopul electronic se observă reducerea coeziunii fibrelor de colagen la nivelul cicatricilor hipertrofice. S-a demonstrat că presiunea prelungită la nivelul colagenului hipertrofiat este eficientă în prevenirea recurenţei cheloidelor după tratamentul chirurgical; se recomandă a fi folosite imediat după vindecarea plăgilor pentru cel putin 6 săptămâni. Terapia compresivă se realizează diferit în funcţie de localizare. Există pansamente compresive realizate din material elastic pentru diferite arii ale corpului.

Pentru prevenirea recurentelor postexcizie a cheloidelor localizate la nivelul lobului urechii se utilizează compresia lobului urechii sub formă de „sandwich”. Într-un studiu s-a urmărit apariţia recurenţelor în decurs de 4 ani, iar rezultatele au fost foarte bune.

Radioterapia – este contestată, pentru că utilizează radiaţia care poate fi nocivă pentru tratarea unor leziuni benigne. Se utilizează radioterapia superficială, radiaţia interstiţială cu iridium 192 şi terapia cu fascicul de electroni. Se obţin rezultate foarte bune, fără să apară reacţii adverse importante.

Folosirea radioterapiei interstitiale după excizia chirurgicala a cheloidelor s-a însoţit de o rată a recurenţelor de 21 % la 1 an, faţă de 53 % în cazul utilizării radioterapiei superficiale. Doza de radiaţii postexcizională trebuie să fie de minimum 12 Gy, întrucât studiile au arătat că o doză mai mică de 12Gy se însoţeste de o rată mare a recurenţelor.

Crioterapia – determină distrugerea celulară prin anoxie datorată formării cristalelor intracelulare şi de asemenea afectează microvascularizaţia. Se utilizează 13 cicluri îngheţdezgheţ cu durata de 10−30 secunde, care se repetă la 20 −30 zile. Leziunile de la nivelul toracelui posterior răspund mai bine decât cele de la nivelul toracelui anterior. Folosită singură, duce la o rezolvare a leziunilor fără apariţia de recidive în 51−74% din cazuri după o urmărire pe o perioada de 30 luni. Ajută şi la “înmuierea”leziunilor, făcând administratea injecţiilor intralezionale mult mai uşoară. Dintre reacţiile adverse amintim durerea şi posibila depigmentare. S-a încercat şi crioterapia intralezională, pentru că cea de suprafaţă nu ajunge în profunzime. Crioterapia de suprafaţă pătrunde până la mai puţin de 2 cm, pe când cea intralezională poate penetra până la 2cm. Leziunile care au o grosime mai mare de 2 cm, nu pot fi tratate prin aceasta metodă. Pentru crioterapia intralezională se introduce un ac de puncţie medulară în cheloid, paralel cu suprafaţa pielii şi se conectează la un dispozitiv prin care se scurge azotul lichid. Indicaţiile sunt cheloidele de dimensiuni mici. Într-un studiu efectuat folosind această metodă 7 din 12 cheloide s-au aplatizat în proporţie de 75 %. Ca reacţie adversă a acestei metode se întâlneşte distrugerea tisulară la nivelul intrării şi ieşirii acului. Nu apare depigmentarea reziduală ca în crioterapia de suprafaţă, pentru că epidermul nu este afectat.

Excizia chirurgicală – de regulă trebuie evitată, pentru că se însoţeşte de o rata mare a recidivelor, de până la 100 % atunci când este folosită ca tratament unic. Pentru a scădea frecvenţa apariţiei recăderilor se recomandă incizii paralele cu liniile de tensiune, suturi intradermice, aplicarea postexcizie de pansamente compresive pentru o durată de cel puţin 6 săptămâni. Dacă i se asociază radioterapie postoperatorie, corticoizi, interferoni intralezionali sau imiquimod local, rezulatele sunt mult mai bune. Utilizarea corticoizilor intralezionali postexcizie a scăzut rata recidivelor până la 50 %.

Laserterapia – se foloseşte pentru ablaţia chirurgicală a cheloidelor, dar se însoţeşte de rată mare de recidive, pentru că laserul de fapt arde cheloidul producând un traumatism local. Se utilizează laserul cu CO2, cu argon (488 nm), cu Nd:Yag (1064 nm) fără rezultate promiţătoare, esecul terapeutic apărând până la 100% din cazuri. Asocierea injecţiilor intralezionale cu corticoizi duce la scăderea apariţiei recidivelor.

Laserul cu colorant şi lumină pulsată se utilizează cu succes pentru “înmuierea cheloidelor”; ţinta laserului este hemoglobina, distrugând astfel vasele de sânge care hrănesc cheloidul şi scăzând dimensiunile cheloidului.

Injecţiile intralezionale

Corticoizii – inhibă sinteza colagenului, reduc proliferarea fibroblastelor în timpul vindecării rănilor având şi proprietăţi antiinflamatorii. Cel mai folosit corticoid este triamcinolonul acetonid, administrat intralezional la intervale de 4−6 săptămâni. Adesea este foarte dificil de injectat corticoidul în masa dură a cheloidului. Această problemă poate fi depăşită utilizând pentru “înmuierea” cheloidului crioterapia, laserul cu colorant şi lumina pulsată, hialuronidaza asociată corticoidului sau imiquimodul aplicat topic.

Rata de răspuns a corticoizilor folosiţi singuri este de 50 –100%. De regulă se folosesc împreună cu alte mijloace terapeutice. Pot apare reacţii adverse: atrofia, teleangiectaziile, hipopigmentarea sau depigmentarea.

Injectie intralezionala cu triamcinolon – cea mai folosita metoda de tratament in mod practic

METODA SE APLICA SI LA CABINETUL PROPRIU

Interferonii – IFN alfa şi IFN beta scad producţia de glicozaminoglicani, iar IFN alfa, beta şi gama cresc activitatea colagenazei. Într-un studiu s-a utilizat IFN alfa-2beta injectat intralezional în cheloid în doze de 1.500.000 milioane UI de 2 ori în interval de 4 zile. În ziua a 9-a s-a constatat reducerea ariei cheloidului cu 50 %. Se poate folosi şi postexcizie, rezultatele obţinute fiind semnificativ mai bune faţă de corticoidul intralezional administrat postoperator (rata de recurenţă este de 19 % faţă de 50 % pentru corticoid).

5-fluorouracilul – inhibă proliferarea fibroblastelor în culturile tisulare; se utilizează singur sau în asociere cu un corticoid. Iniţial se fac injecţii de 1−3 ori/săptămână, urmate de injecţii la intervale de 4−6 săptămâni. Pentru aplatizarea leziunilor sunt necesare 5−10 şedinţe. Injecţiile sunt foarte dureroase şi pentru diminuarea durerii se poate adăuga un corticoid sau se poate face anestezie tronculară. Un studiu retrospectiv, efectuat pe 1000 de pacienti pe o perioada de 9 ani, a demonstrat că cel mai eficient mijloc terapeutic este asocierea de 0,1 ml triamcinolon cu 0,9 ml 5-fluorouracil (această asociere a fost folosită până la 3 injecţii/săptămână).

Reacţii adverse – durere, senzaţie de arsură, coloraţie brun-neagră, purpură la locul injectării şi ocazional ulceraţie superficială.

Bleomicina – s-a administrat intralezional în concentraţie de 1.500.000UI/ml, iar la 7 din 13 pacienţi cheloidul s-a aplatizat în totalitate. Are rezultate bune, dar din cauza reacţiilor adverse numeroase, utilizarea sa este restrânsă.

Verapamilul – blochează secreţia şi excreţia matricei extracelulare, inhibă factorul de creştere endotelial. Studiile au demonstrat că este eficace în administrarea intralezională.

Pansamentele ocluzive – includ gelurile cu silicon, pansamentele ocluzive cu silicon şi fără silicon, banda Cordran (conţine un corticoid – fluandrenolide) şi Scarguard (conţine silicon, hidrocortizon, vitamina E). Sunt folosite cu rezultate variabile. Mecanismul prin care acţionează este mai degrabă o asociere între ocluzie şi hidratare decât efectul siliconului în sine. Gelurile cu silicon folosite ocluziv pe cheloid timp de 12 ore pe zi timp de 3-6 luni au dus la o îmbunătăţire moderată la 50 % din pacienti. Poate fi folosit şi pentru prevenire imediat postoperator, după vindecarea plăgii.

Acidul retinoic aplicat local de două ori pe zi , mai mult de trei luni, a avut rezultate bune în 80% din leziuni (a scăzut dimensiunea şi simptomele asociate cicatricii).

Tacrolimusul unguent 0,1% aplicat de două ori pe zi , timp de 12 săptămâni nu a avut rezultate semnificative.

Imiquimodul cremă 5 % a fost aplicată postexcizional pe o perioadă de 8 săptămâni. După 24 de săptămâni de la excizia cheloidului, rata de recurenţă a cheloidelor a fost cea mai mică din datele de specialitate. Ca reacţii adverse s-au observat: hiperpigmentare a leziunii, iritaţie locală, eroziuni superficiale.

Terapii potenţiale care au demonstrat inhibarea colagenului în vitro ar fi: pentoxifilinul (inhibă replicarea ADN), tranilastul (medicament antialergic care scade sinteza colagenului, GAG), prolina-cis-hidroxiprolina.

Nici unul din mijloacele terapeutice nu este eficient la toţi pacienţii. Tratamentul cheloidelor şi cicatricilor hipertrofice este de lungă durată, iar rezultatele sunt incerte. Pentru aprecierea eficacităţii unei metode pacienţii trebuie urmariţi pe perioadă de cel puţin 1 an. De asemenea nu există un guideline de tratament.

Prevenirea formării acestor leziuni este foarte importantă. De asemenea trebuie să folosim asocieri de metode terapeutice pentru a obţine rezultate cât mai bune. Terapia cea mai eficientă au fost injecţiile intralezionale cu corticoid şi 5-fluorouracil, iar imiquimodul aplicat topic postexcizional s-a însoţit de rata cea mai mică de recidivă.

Cabinet medical dermatologie, venerologie, alergologie cutanata (consultatii boli piele, venerice, mucoase – inclusiv hemoroizi, boli ale parului si unghiilor).

Adresa: Ramnicu Valcea, Str Regina Maria, Nr 9, Bl C2, Sc B, Ap 3. Tel: 0723643206

Bibliografie

1.Alster TS, Tanzi EL. Hypertrophic scars and keloids etiology and management. Am J Clin Dermatol 2003;4:235-43.

2. Mustoe TA, Cooter RD, Gold MH, Hobbs FD, Ramelet AA, Shakespeare PG, et al. International clinical guidelines for scar management. Plastic Reconstruct Surg 2002;110:560-71.

3. Jacob SE, Berman B, Nassiri M, Vincek V. Topical application of Imiquimod 5% cream to keloids alters expression of genes associated with apoptosis. Br J Dermatol 2003;149:62-5

4. Manuskiatti W, Fitzpatrick RE. Treatment response of keloids and hypertrophic sternotomy scars. Arch Dermatol 2002;138:1149-55.

5. Berman B, Kaufman J. Pilot study of the effect of postoperative imiquimod 5% cream on the recurrence rate of excised keloids. J Am Acad Dermatol 2002;47:S209-11

6. Espana A, Solano T, Quintanilla E. Bleomycin în the treatment of keloids and hypertrophic scars. Dermatol Surg 2001;27:23-7. 7. Giugliano G, Pasquali D, Notaro A, Brongo S, Nicoletti G, D’Andrea F, et al. Verapamil inhibits interleukin-6 and vascular endothelial growth factor production în primary cultures of keloid fibroblasts. Br J Plast Surg 2003;56:804-9.

8. Mafong E, Ashinoff R. Treatment of hypertrophic scars and keloids: A review. Asthetic Surg J 2000;20:114-21.

9. Gold MH, Foster TD, Adair MA, Burlison K, Lewis T. Prevention of hypertrophic scars and keloids by the prophylactic use of topical silicon gel sheets following a surgical procedure în an office setting. Dermatol Surg 2001;27:641-4.

Postat in Varia-articole | Comentariile sunt închise pentru Tratamentul cheloidelor si al cicatricilor hipertrofice